Privesc deseori in ochii batranilor si vad atatea lucruri.
Privesc in ochii lor vezi o alta lume si ii vezi plangand si iti vine sa le mangai chipul lor imbatranit de atatea lucruri.
Privesti si in ochii copiilor ai vrea sa vezi speranta.
Si am ajuns sa scriu despre mine.
Sufar de o nebunie rara.
Nebunia mea se inchide in mine a ajuns sa fie o boala.
Bolnava de ganduri sunt retrasa intr’o noua viata.
Imi continui banala descriere prin ati spune ce inseamna pt mine viata, fericire si moarte !?
Ajunsa in fata granitilor incerc sa ma redescopar.
Dar nu prefer sa caut infinitul firului din care ma trag.
Descopar labirintul in care ratacesc cu lunile si cand si cand dau de capat e o alta usa .
Ma intreb ce caut eu ratacita printre atata lume si ura.
Pierduta mereu voi rataci printre acele lacrimi ale batranilor si ma voi reinoi la fiecare zambet a unui copil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu