Demon&Inger

     Copia  fidela  a  iubirii e pe cale  sa  renasca .Oamenii de stiinta perfectioneaza o arma cat mai perfecta pt  a’si sustine proiectul. Trece ora imbatranesc inchisi in acest proiect.Cu un procent destul de mare sperantele lor sunt micsorate odata cu fiecare clipa in care  doi indragostiti isi arunca cuvinte precum acel cuvant umil te iubesc.Trecuse zile intregi experti vor folosi si vor incerca sa creasca sansele de a atinge telul.Ore petrecute in stiinta lot trec dar incearca  din nou punand o contestatie spunandu’si ca  succesul lor va triumfa.Asa incepe povestea unui om de  stiinta nascut in stiinta va  muri tot  in ea.In stiinta lui se petreceau nenumarate si necontrolate renasteri lucruri nascute doar din gandire.A inceput sfarsitul a  acelei povesti care nici nu  a inceput.Un baiat tanar ca o zi de  primavara  curat  pur  precum un loc nestiut de nimeni dar sa nu uit  e un copil ca mine. Nascut in stiinta a  fost creat pt a reda din  nou universului putinul pe care il ofera iubirea din sine. Creat ca  un robot are suflet ce bate in taria fierului ce  bate  a  gol.Avea zile traia ca un demon se hranea de pe urma altor suflete furate.Gusta din fiecare inima rupta  pana  cand a cedat in fata unui alt demon.Acest demon avea iubire.Stiintific sau atins in iubire sau atins in corpuri dar nu mai mult decat le permitea metalul lor usor sa se zdrobeasca sa fie unul.Demonul a devenit inger fiinta patata deja dar trezita in intunericul ei.A inceput groaznic sa sfarseasca stiinta cu fiecare cuvant de iubire.Si de aici  intrebarea cand  acel demon a  ajuns inger ?!

   Un inger un demon un baiat o fata si un cuvant te iubesc.Sau distrus era stiinta. In prezent e in plina cercetare copia fidela a iubirii.Oamenii de stiinta au remarcat ca renasterea ei nu e posibila pt ca ea exista in fiecare din noi acel demon si inger

 

Purtata in timp de o dimineatza

 

        E speciala in felul iei atunci cand zambeste cand urla si salta pana  la cer cand  se trage de par .

E speciala pt ca este  o ciudata speciala  in fiecare  dimineata  speciala  mereu pt  tine.Facand un pas mare salta pana in abisul fericiri lasandu’se usor purtata de mirosul pur curat al padurilor verzi.In sine un om simplu e  special nu pt ca  as spun eu ci pt ca asa este  sa fie.

        Dimineatza o pura banalitate  o zi inceputa in care ai vrea sa bei o cafea dulce dar dintr’un anumit motiv e amara.Au inceput intrebarile azi ce voi face si incet ma  arunc de pamant in ganduri si ca un robot incep a arunca pe mine niste haine si simt deodata  un aer  parfumul dimineti care navalea pe geam spre mine  cu o viteza incat ochii  mei sa se deschida sa vada mai multa lumina .Auzi un ciripit care in tot acest timp te incanta dar mai apoi devine  stresant. Parca aghatat  si soarele incepe a ma  enerva si incerc a fugi prin  camera mea.

         As mai dori sa mai beau spre  a ma imbata dar aceasta clipa nu ma putea  avea Spre surprinderea mea caldura ce  vine parca  e mai mare si se aseamana  cu durerea mea.Trec orele  minutele  secundele  dar incerc a ma gandi daca trecerea  timpului e in favoarea mea Astept pierduta scriind pustie de mine pe un prag astept mereu acea dimineatza care va  fi doar  a mea .Iar acum  vreau  sa  pun stop a ma intreba aceasta  dimineatza este  a mea ... un vis

In propria mea piesa

                                               Tacerea incepe  din doi , doi am  fost cand eram mici , doi au fost in povesti ,doi vom ramane impreuna.Am cunoscut un tip parca  era poveste trucata.Aveam rol principal in mizeria asta care  era  arta si incercam  din acest gunoi sa iti dau si tie  rolul acela de care duceai dorul.

Chipul angelic se pierde in timpul piesei de teatru iti ofer placere te mint sau ma mint te chem sau te pierd de cate ori e nevoie sa ma intreb. Pe scena adulmec incet in piesa si inot simtinandu’ma  foarte  sus.Dau haotic din maini incerc sa te prind dar se aude  un zgomot bate tare cat se poate de tare lovesc peste  tot daram decorul tip nu mai vreau pe scena sunt dependenta sa  fiu spectator sa imi misc fara sa stiu mainile sa bat sa rad sa zambesc si sa privesc scena ta.Am mers departe aruncam cu bucati din decor inspre  toti aruncam cu o nemarginita ipocrizie.Si cand se uita dincolo de toate isi ia rolul in serios il ia de mana fara ca un minut sa mimeze un timp scurt il ia il trage in privire il trage spre ea il loveste de parca acum el face parte din decor apoi mainile se opresc fara explicatie si il mangaie in acest timp un timp scurt  dar pt ea atat de lung si il priveste lung si acum devine tot .

Nu cer mai mult decat o bucata din tine

        Pun punct prin ati spune cu sila cat de mult sunt degustata de privirile incordate indreptate spre neputinta din mine.Am ales  jocuri in mintea mea care intr’o zi se vor roti in raze de soare si vor  fi expuse in fiecare floare.Ma rotesc in jurul meu om de nimic si citesc in mine si zaresc  tulburarea lacrimilor varsate in tine.

Traiesc in viata ta respir in urma ta si numar fiecare suspin prin tine. Trec in rama  imbatraniri si ma gandesc prin tine.Privesc  in clipa lucruri cum ar fi amintiri trecut fericire dezamagiri si incep a rosti prin tine. Spun in tine simt in tine ating in tine si ma urmaresc in tine.

Pun punct ati povesti cu mahnire si plina de mine ca  sunt tiparita in tine. Prind ati descoperi suferinta zdruncimata de o groaznica liniste timiditate  si o dezgustatoare pierdere in tine fiinta  ce  ma rapea  in acele  seri si ma  ducea  in lumina  sa.E deajuns prea mult  pt  mine  ...tipa  ea !!!

Am tras prin prin mine privirea ta am tras de ea chiar at cand sa atins de  chipul desfigurat  al uri ce  ascundea in mine  un pur  adevar ,opresc ingerii din zbor si ii omor.Am tras de tine si am inceput sa dau in mine am lovit tacuta cu pumii goli am lovit tare cu sageata  sufletului am lovit mai tare si asa  am inceput a  uita.

Incolaciti unul peste altul am devenit plini de venin atunci cand priveam in albastrul cerului.Treceam neclintita prin umbre de om duse pana  la Dumnezeu.Priveam in lungul timpului calatoream in neprevazuta  purtare a ta.Stiintific vorbind am ales sa distrug ploaia  de primavara pana  am descoperit bucati de pietri crapate pe alocuri care isi preiau functia de a lovi acolo in golul tau.Alergam in cercuri uitandu’mi chipul intr’o oglinda aruncata in adancul cufar al apei sub acea  stanca  purtata  de vant .Merg mai departe cu pasi mai mari crezand ca  asa  voi primi in loc  de  bogati doar nepretuite clipe  de fericire.

Alerg in istoria rasturnata  in tine crezand din nou ca poate ma  voi gasi egoista in cartea  ta plina de bucurie.Alint corpul care se imprastie in tine se varsa peste  tine si curge  spre  tine ,alint  apa  din mine lasanduti tie urma pe fiecare timp.Am dat de fotografi ce  ascund oameni fara de cuvant si jalnice priviri ce isi arata intr’o imagine tacuta tot ce simt.Caut adanc printre pozele  tacute caut si mai adanc si gasesc tacerea lor gasesc culorile tacute si vad doi ochii careia le spuneam te iubesc.Arunc  strivita de cuvinte pozele ce le folosesc si plina de ura iti urlu cu ecou ce strabate  pana  si inima ingerilor » arunca si  privirea  aia tipatoare » .

Am incercat sa iti spun

                                Sa oprit ticaitul ala  disperant.

        Mi’am acceptat locul in aceasta lume care nu doar distruge ea patrunde si ucide. Totul pare  frumos o familie fericita dar aceasta fericire pentru mine  e  chin.Si m’am pornit sa iti spun tot sa iti spun ca te iubesc dincolo de limite te iubesc  mai mult  dkt iti poti  tu imagina.

             2 ani=chin. Noptile in care stateam a ma gandi si pe langa  asta trupul care se infingea cu putere pe covor si in patul meu  tare incepeam a plange , in tot  acest timp fapt ca plangeam ma facea  fericita eram in euferie in lacrimile mele.Au fost chinuri groaznice , in mine  ducandu’se o lupta. Bateam a ma  duce in nebunie dar brusc ma opream.

Imi numaram zilele nenorocite si asteptam trecerea  timpului care aprofunda in mine si parca ma  tinea totusi pe loc fara motiv. Am incercat sa cunosc suflete  pure  asemenea ingerilor  dar am dat in adancituri pline de ura  si dezamagire care ma  ducea in fiecare  clipa mai jos pe o alta treapta .

         De aici incepe nebunia o boala auzita de toti si traita de mine.

In plina  ei maretie am inceput a ma uita in trecut si totul pare asa pierdut imi vad chipul in sclipire se distruge chipul inocent.

Se patrunde in linistea  nopti dar se pune in somn calauzita de un  vis nebun.

Doamne ce tare doare !! Oare  el aude  suspinul unui copil nebun

         Am incercat sa traiesc clipe in doi pe un leagan ea priveste si urla spre cer ca o muta.

Fiecare  anotimp iti priveste zambetul tau crud si te invata sa ma urci sa privesc peste  drum si sa distrug un zid imun.

          E asa  tarziu afara si trag ceata trecutului.Trec prin el ca o drogata si cer explicati pun intrebari iar corpul meu intra  in ritm.Am incercat sa trag in mine sa ma prabusesc stiind ca  lucrurile  bune  erau pe  departe  sa  se implineasca. Vezi un chip pictat.........

Atata liniste ma  asurzeste atatea lucruri frumoase mi se face  sila.Acum as distruge tot as darama fericirea voastra si asa poate voi putea si eu cladi bucati de fericire.

       As lua un pistol si cu respiratia mea lenta as incepe a fuma o tigara plina de droguri inutile le’as gusta cu alcool si as pune mana pe el si as omora zambetul vostru oameni corupti.

Atatea lucruri nenorocite despre tine  iubitule.Ti le arunc pe pagina si patez paginile cu culori private desprinse doar de imaginatia mea.Mi’am cioplit inima dupa  dorinta ta,inutil m’am patat cu mizeria ta omule de nimic.

         M’as ciopli in comportament dar tarziul timpului va bate clipa in care ma voi gandi si  voi lucra in mine.Am ajuns in disperata realitate in care timpul tace dar pt mine sta in depresie in care dragostea poate fi ura si doar o nebunie pura.O realitate in care apusul e inainte de rasarit in care tu ma iubesti dar oare e pe bune.Foi inutile despre ploi si furtuni.Se trage nebunia din chipul femeiesc si din trupul ars ramane bule de cenusa care pietrifica inima cioplita in fiecare  anotimp si pictata in ploi ce curg printre culori.

      Adorm iubitule si odata cu somnul meu vor dormi si ele ‘sentimentele’ dar nu le opresc la jumatate de drum le  duc in vis si zambesc pt ca acolo nu sti sa ma minti.

    Iubirea o cale necunoscuta inca dar simtita traita dar nici1data implinita