Nici Urma de MIne

Am invatat ca durerea face parte din noi.
Am invatat ca oricat de mult ar fugi gandul nici1data nu o sa'l prind. Am incercat sa cred ca florile albe sunt pure dar sunt murdare. Miscarile lente ale trupului vor trezi in ea o nemarginita durere dusa spre disperare spre infinitul gandului.
Incercand sa aud o alta ploaie de primavara am renuntat la gasire chiar atunci cand o aflasem pe fata ei.
Am dipserat sa aud niste voci si niste nenumarate cuvinte si le'am auzit in intunericul gol al sufletului ei.
Am incercat sa ma revars si sa dau timpul inapoi si m'am regasit in singuratatea adoorata de zambetul lor care chicoteau la colturi de strada aruncand nenumarate cuvinte murdare prinse intr'o umbra miscatoare de om fara sens fara rationament si fara dorinta de a urmari cunoasterea ei .
Nici urma de mine m'am cautat peste tot.
Am cautat cercul ce ma inconjura si materia din care eram cladita crezand ca eu sunt altceva decat o carmida care forma un univers lipsit de zambet cu lacrimi si ochi care rad atunci cand ploua .
Am crezut ca fac parte din tot si odata cu toate ma voi cladi si ma voi pazi in adancul tau ;)).
Am fost ranita in gandire in simtire si cel mai mult ma durut indiferenta care nu doar raneste ci te ucide.
Esti construit in tine in lumina ta si vrei sa te hranesti cu sinucideri lente .
Esti asa simplu pe dinafara si vrei sa te descoperi facand din simplu complicat din tine ceva ce va disparea .
Prea filozofic nu e necesar, prefer sa fiu un om normal :) .