sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Clipa si momentul cand am inceput sa scriu


          Inspiratie  de seara.
Imi numar fiecare gand fiecare parere de rau sau poate  fiecare clipa cand  gandeam ca viata asta nu e  buna. E un limpede gand  vad in adancul lui.
Mi-a  ajuns aceea  clipa pentru a-mi da seama de  propriul meu ego. Acum alerg pe  drum alunec pe langa un curcubeu  de  acolo de unde mia  curs  primul bob de ploaie plapand si pana  jos unde ating  pamantul cu picioarele goale si ma  arde.
 Trupul mi-a ascuns sufletul atunci cand am simtit clipa aceea de tacere dar am continuat sa alerg in mine.Acum aceasta  tacere mi-o imaginez pictata intr-un tablou cu panza  alba si cu ramele negre.
            Am fost inspirata  de seara asta sa  iti arat ca frigul de afara ma incalzeste ma arde lasandu-mi o urma o amprenta de vinivatie ca  azi am ales sa  tac si sa  stau pe  tine  a te asculta.
            Fantomele prezentului se zbat in tine te cutremura iti da palme te arunca in slavi si uita a  te mai arunca si mai sus sa  simti vantul aripilor facute de un inger zdrobit.Acum iti spun si tie asculta-ma si indurate-te  de  tine dezbracate sa te vezi gol si apoi pune un sentiment  pe  tine sa vezi ce  bine zambeste  chipul tau de al tau  gol.Tine  oglinda incoronata pentru redarea chipului tau urat la fata si atat de obosit de viata dar tine-o sa vezi ca ea te arata alba si plina de speranta.Uite ai zarit atingerea aceea plina de greata dar iti arat si eu ....
Ma uit in atingere imi mangaie gandul cu trupul si ma  lasa sa dorm  in tine si devin plina  de amintiri.
            Iubita  mea  lasa-ti iubitul sa planga pe moment sa  ajunga o clipa  in tine  sa  simti obsesia si la  tine  in gand.

marți, 15 noiembrie 2011

Atatea motive

   Ea
      Pentru o clipa  stai a privi a te uimi ce  se intampla cu lumea  asta necurata.
Chinul vietii trece  de nenumarate ori prin tine si vrei a simti cum este sa omori o legatura sfanta intre  tine  si viata. Bantuirea in universul acesta te opreste sa gandesti cum esti strivit  cu un aer de cuvinte.
         Ajunge sa  fie obisnuinta sa simti cutremurul adanc  in suflet  plin de cuvinte.Te mai uiti in zare vrei a  zbura ati intinde o aripa si cealalta sa-i oferi placerea de a  ramane  tacuta.Inspirata  din viata  de  zi cu  zi am tresarit in viata  ta cum te chinuia el te trata ca o oarecare te facea  o tarfa usoara te alunga si tu inapoi veneai te injoseai fara sa iti dai seama in acel moment dar nici pe urma nu regretai. O alta  fata pura in suflet  si-a murdarit trupul stand  langa  tine sperand  ca  esti inger.
             Alta poveste  parca  ma  atins  a renascut o flacara  a iubiri asa de  mare asa de puternica nici nu iti trece  prin minte cat de mult se iubesc in necunoscut. Se zbat in lume sa  fie iubirea mai puternica iar  cu acel trandafir rosu cu acel buchet de sperante ei au disparut in distanta departe unul de altul . Am trait  pana  acum minuni, dar ele  sunt  iluzi.
            Am ajuns sa  fiu veche  in gandire doar pentru ca nu ma mai inteleg cu mine .
Sunt o ciudata neinteleasa de simplul gand al omului devenind  un om fara maini si picioare  ca un cer fara  de stele.
  

 De dragul Tau

                   Mi-a  spus  cineva sa scriu fericirea  dar cum sa  o fac  cand  pe fata  vad disperare  cum as  putea  scrie.
As vrea  sa scriu prin acest motiv fericire  dar nu am indeajuns  tupeu sa  exprim si in scris  un lucru neadevarat.
Am  ramas inchisa  in mine trupul meu  simte mai mult ca  sufletul.
Durerea in  suflet a  ajuns  sa  fie  nemasurabila iar prin mine  trec lacrimi am inceput sa le simt. Nu vreau sa  zbor in lipsa  ta dar dragostea ta  pe  care  mi-o porti ma  doare.
Motiv de  fericire  caci din mine  renaste  un nou inger dar cu pete rosi hainele imi sunt patate iar aripile le-am uitat in sufletul meu trist. E timpul sa imi spui tu ca  am motiv de a reincepe  un nou vis dar sa  nu uit vreau sa-mi spui tu al tau sfarsit e tot  la fel de trist.
  Oare cum a reusit sa planga  atata.
Se  tot gandea ea privind uimita in oglinda.Avea ochii ata de  frumosi reflecta clipe  traite in singuratate.
      Isi amintea spre surprinderea  mea isi amintea de trecut. Dintr-o data se vedea chipul ei  trecut prin sufocanta  viata.Incepe o noua dimineatza mai obosita mai dusa pe ganduri. A incept a vorbi ca o muta gesturile o tradau iar mimica fetei odata  cu zambetul ei incordat ii trada o sumedenie  de sentimente. Era treaza mirosea  a  fum si se vedea un soare mult  prea  puternic pentru fragila   gandire a celorlalti indivizi ascunsi de  o frumusete neconfundabila dusa pe chipul alterat de multimea  de farduri ce ii amana tineretea de pe chipul ei ce era  candva tanar.

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Crengi Uscate

De parca aveam nevoie de liniste nici macar o clipa nu mi’am dorit’o.
M-am oprit in cutremurul lumi m’am oprit at cand nimeni  nu mi’a mai spus nimic.Ciudat lucru sa devin un om fara limita sa devin fiinta pe care o ignoram.Am devenit o singuratica plutind in decorul deschis spre suferinte spre neputinta din mine. Compun in nestiire fara cerneala fara gandire dar scriu prin simturi.Cazut imi este trupul si sufletul nu mi-l mai pot apara.Neconfundabila  tristete imi cuprinde trupul si il arunca in pamant si tace. Atata  timp am cuprins in mine l’am luat pe buze l’am imbratisat l’am adoptat in privire iar mai apoi am inceput a ofta. Fara  timp fara mine  fara de ganduri lucide  am uitat sa ma inchin in fata  ta.
E asa linistitor in tacere e o liniste care te inchide dupa niste grati te face om mort ucis in miile de zambete si numeroase cuvinte  de amor.Ajung in dependenta  creata in persoana mea care adora sa te vada pe tine  inger.
Atata vreme devin usor influientabila din cauza  lor.
Am intrat intr’un lan de  amintiri si ma topesc. Pot a ma opri din plans sau pot a incerca a ma folosi pe mine  drept tinta pt  tot ce vreau sa scriu.
E jalnic sa fi dependent de un lucru care iti baga in nestiire tacere  si un urlet.
Am uitat sa tac sa fiu sclava supusa  tie iubite.
Am gandit ca om intelept dispus in imbogatirea ta iubite.
Voi ajunge sa fiu cartea ta sa ma scri cum vrei tu sa ma desenezi dupa plac sa imi dictezi cum sa imi distrug viata iar eu  asa voi face . Am trecutul in fata iar viitorul sa pierdut in jurul lui.A rupt crengi le’am lipit de mine le’am udat si cu un ultim oftat ele  sau uscat.

miercuri, 24 august 2011

Demon&Inger

     Copia  fidela  a  iubirii e pe cale  sa  renasca .Oamenii de stiinta perfectioneaza o arma cat mai perfecta pt  a’si sustine proiectul. Trece ora imbatranesc inchisi in acest proiect.Cu un procent destul de mare sperantele lor sunt micsorate odata cu fiecare clipa in care  doi indragostiti isi arunca cuvinte precum acel cuvant umil te iubesc.Trecuse zile intregi experti vor folosi si vor incerca sa creasca sansele de a atinge telul.Ore petrecute in stiinta lot trec dar incearca  din nou punand o contestatie spunandu’si ca  succesul lor va triumfa.Asa incepe povestea unui om de  stiinta nascut in stiinta va  muri tot  in ea.In stiinta lui se petreceau nenumarate si necontrolate renasteri lucruri nascute doar din gandire.A inceput sfarsitul a  acelei povesti care nici nu  a inceput.Un baiat tanar ca o zi de  primavara  curat  pur  precum un loc nestiut de nimeni dar sa nu uit  e un copil ca mine. Nascut in stiinta a  fost creat pt a reda din  nou universului putinul pe care il ofera iubirea din sine. Creat ca  un robot are suflet ce bate in taria fierului ce  bate  a  gol.Avea zile traia ca un demon se hranea de pe urma altor suflete furate.Gusta din fiecare inima rupta  pana  cand a cedat in fata unui alt demon.Acest demon avea iubire.Stiintific sau atins in iubire sau atins in corpuri dar nu mai mult decat le permitea metalul lor usor sa se zdrobeasca sa fie unul.Demonul a devenit inger fiinta patata deja dar trezita in intunericul ei.A inceput groaznic sa sfarseasca stiinta cu fiecare cuvant de iubire.Si de aici  intrebarea cand  acel demon a  ajuns inger ?!
   Un inger un demon un baiat o fata si un cuvant te iubesc.Sau distrus era stiinta. In prezent e in plina cercetare copia fidela a iubirii.Oamenii de stiinta au remarcat ca renasterea ei nu e posibila pt ca ea exista in fiecare din noi acel demon si inger
 

Purtata in timp de o dimineatza

 
        E speciala in felul iei atunci cand zambeste cand urla si salta pana  la cer cand  se trage de par .
E speciala pt ca este  o ciudata speciala  in fiecare  dimineata  speciala  mereu pt  tine.Facand un pas mare salta pana in abisul fericiri lasandu’se usor purtata de mirosul pur curat al padurilor verzi.In sine un om simplu e  special nu pt ca  as spun eu ci pt ca asa este  sa fie.
        Dimineatza o pura banalitate  o zi inceputa in care ai vrea sa bei o cafea dulce dar dintr’un anumit motiv e amara.Au inceput intrebarile azi ce voi face si incet ma  arunc de pamant in ganduri si ca un robot incep a arunca pe mine niste haine si simt deodata  un aer  parfumul dimineti care navalea pe geam spre mine  cu o viteza incat ochii  mei sa se deschida sa vada mai multa lumina .Auzi un ciripit care in tot acest timp te incanta dar mai apoi devine  stresant. Parca aghatat  si soarele incepe a ma  enerva si incerc a fugi prin  camera mea.
         As mai dori sa mai beau spre  a ma imbata dar aceasta clipa nu ma putea  avea Spre surprinderea mea caldura ce  vine parca  e mai mare si se aseamana  cu durerea mea.Trec orele  minutele  secundele  dar incerc a ma gandi daca trecerea  timpului e in favoarea mea Astept pierduta scriind pustie de mine pe un prag astept mereu acea dimineatza care va  fi doar  a mea .Iar acum  vreau  sa  pun stop a ma intreba aceasta  dimineatza este  a mea ... un vis

In propria mea piesa



                                               Tacerea incepe  din doi , doi am  fost cand eram mici , doi au fost in povesti ,doi vom ramane impreuna.Am cunoscut un tip parca  era poveste trucata.Aveam rol principal in mizeria asta care  era  arta si incercam  din acest gunoi sa iti dau si tie  rolul acela de care duceai dorul.
Chipul angelic se pierde in timpul piesei de teatru iti ofer placere te mint sau ma mint te chem sau te pierd de cate ori e nevoie sa ma intreb. Pe scena adulmec incet in piesa si inot simtinandu’ma  foarte  sus.Dau haotic din maini incerc sa te prind dar se aude  un zgomot bate tare cat se poate de tare lovesc peste  tot daram decorul tip nu mai vreau pe scena sunt dependenta sa  fiu spectator sa imi misc fara sa stiu mainile sa bat sa rad sa zambesc si sa privesc scena ta.Am mers departe aruncam cu bucati din decor inspre  toti aruncam cu o nemarginita ipocrizie.Si cand se uita dincolo de toate isi ia rolul in serios il ia de mana fara ca un minut sa mimeze un timp scurt il ia il trage in privire il trage spre ea il loveste de parca acum el face parte din decor apoi mainile se opresc fara explicatie si il mangaie in acest timp un timp scurt  dar pt ea atat de lung si il priveste lung si acum devine tot .

Nu cer mai mult decat o bucata din tine

        Pun punct prin ati spune cu sila cat de mult sunt degustata de privirile incordate indreptate spre neputinta din mine.Am ales  jocuri in mintea mea care intr’o zi se vor roti in raze de soare si vor  fi expuse in fiecare floare.Ma rotesc in jurul meu om de nimic si citesc in mine si zaresc  tulburarea lacrimilor varsate in tine.
Traiesc in viata ta respir in urma ta si numar fiecare suspin prin tine. Trec in rama  imbatraniri si ma gandesc prin tine.Privesc  in clipa lucruri cum ar fi amintiri trecut fericire dezamagiri si incep a rosti prin tine. Spun in tine simt in tine ating in tine si ma urmaresc in tine.
Pun punct ati povesti cu mahnire si plina de mine ca  sunt tiparita in tine. Prind ati descoperi suferinta zdruncimata de o groaznica liniste timiditate  si o dezgustatoare pierdere in tine fiinta  ce  ma rapea  in acele  seri si ma  ducea  in lumina  sa.E deajuns prea mult  pt  mine  ...tipa  ea !!!
Am tras prin prin mine privirea ta am tras de ea chiar at cand sa atins de  chipul desfigurat  al uri ce  ascundea in mine  un pur  adevar ,opresc ingerii din zbor si ii omor.Am tras de tine si am inceput sa dau in mine am lovit tacuta cu pumii goli am lovit tare cu sageata  sufletului am lovit mai tare si asa  am inceput a  uita.
Incolaciti unul peste altul am devenit plini de venin atunci cand priveam in albastrul cerului.Treceam neclintita prin umbre de om duse pana  la Dumnezeu.Priveam in lungul timpului calatoream in neprevazuta  purtare a ta.Stiintific vorbind am ales sa distrug ploaia  de primavara pana  am descoperit bucati de pietri crapate pe alocuri care isi preiau functia de a lovi acolo in golul tau.Alergam in cercuri uitandu’mi chipul intr’o oglinda aruncata in adancul cufar al apei sub acea  stanca  purtata  de vant .Merg mai departe cu pasi mai mari crezand ca  asa  voi primi in loc  de  bogati doar nepretuite clipe  de fericire.
Alerg in istoria rasturnata  in tine crezand din nou ca poate ma  voi gasi egoista in cartea  ta plina de bucurie.Alint corpul care se imprastie in tine se varsa peste  tine si curge  spre  tine ,alint  apa  din mine lasanduti tie urma pe fiecare timp.Am dat de fotografi ce  ascund oameni fara de cuvant si jalnice priviri ce isi arata intr’o imagine tacuta tot ce simt.Caut adanc printre pozele  tacute caut si mai adanc si gasesc tacerea lor gasesc culorile tacute si vad doi ochii careia le spuneam te iubesc.Arunc  strivita de cuvinte pozele ce le folosesc si plina de ura iti urlu cu ecou ce strabate  pana  si inima ingerilor » arunca si  privirea  aia tipatoare » .

miercuri, 3 august 2011

Am incercat sa iti spun


                                Sa oprit ticaitul ala  disperant.
        Mi’am acceptat locul in aceasta lume care nu doar distruge ea patrunde si ucide. Totul pare  frumos o familie fericita dar aceasta fericire pentru mine  e  chin.Si m’am pornit sa iti spun tot sa iti spun ca te iubesc dincolo de limite te iubesc  mai mult  dkt iti poti  tu imagina.
             2 ani=chin. Noptile in care stateam a ma gandi si pe langa  asta trupul care se infingea cu putere pe covor si in patul meu  tare incepeam a plange , in tot  acest timp fapt ca plangeam ma facea  fericita eram in euferie in lacrimile mele.Au fost chinuri groaznice , in mine  ducandu’se o lupta. Bateam a ma  duce in nebunie dar brusc ma opream.
Imi numaram zilele nenorocite si asteptam trecerea  timpului care aprofunda in mine si parca ma  tinea totusi pe loc fara motiv. Am incercat sa cunosc suflete  pure  asemenea ingerilor  dar am dat in adancituri pline de ura  si dezamagire care ma  ducea in fiecare  clipa mai jos pe o alta treapta .
         De aici incepe nebunia o boala auzita de toti si traita de mine.
In plina  ei maretie am inceput a ma uita in trecut si totul pare asa pierdut imi vad chipul in sclipire se distruge chipul inocent.
Se patrunde in linistea  nopti dar se pune in somn calauzita de un  vis nebun.
Doamne ce tare doare !! Oare  el aude  suspinul unui copil nebun
         Am incercat sa traiesc clipe in doi pe un leagan ea priveste si urla spre cer ca o muta.
Fiecare  anotimp iti priveste zambetul tau crud si te invata sa ma urci sa privesc peste  drum si sa distrug un zid imun.
          E asa  tarziu afara si trag ceata trecutului.Trec prin el ca o drogata si cer explicati pun intrebari iar corpul meu intra  in ritm.Am incercat sa trag in mine sa ma prabusesc stiind ca  lucrurile  bune  erau pe  departe  sa  se implineasca. Vezi un chip pictat.........
Atata liniste ma  asurzeste atatea lucruri frumoase mi se face  sila.Acum as distruge tot as darama fericirea voastra si asa poate voi putea si eu cladi bucati de fericire.
       As lua un pistol si cu respiratia mea lenta as incepe a fuma o tigara plina de droguri inutile le’as gusta cu alcool si as pune mana pe el si as omora zambetul vostru oameni corupti.
Atatea lucruri nenorocite despre tine  iubitule.Ti le arunc pe pagina si patez paginile cu culori private desprinse doar de imaginatia mea.Mi’am cioplit inima dupa  dorinta ta,inutil m’am patat cu mizeria ta omule de nimic.
         M’as ciopli in comportament dar tarziul timpului va bate clipa in care ma voi gandi si  voi lucra in mine.Am ajuns in disperata realitate in care timpul tace dar pt mine sta in depresie in care dragostea poate fi ura si doar o nebunie pura.O realitate in care apusul e inainte de rasarit in care tu ma iubesti dar oare e pe bune.Foi inutile despre ploi si furtuni.Se trage nebunia din chipul femeiesc si din trupul ars ramane bule de cenusa care pietrifica inima cioplita in fiecare  anotimp si pictata in ploi ce curg printre culori.
      Adorm iubitule si odata cu somnul meu vor dormi si ele ‘sentimentele’ dar nu le opresc la jumatate de drum le  duc in vis si zambesc pt ca acolo nu sti sa ma minti.
    Iubirea o cale necunoscuta inca dar simtita traita dar nici1data implinita

vineri, 22 iulie 2011

Am pus punct si arunc cu bucati din mine

                   Un inger sus
Un pas  in plus
Isi ia  avant
Pluteste pana  jos crezand ca o sa'l prinda
Cade .....doare
                              Un zbor asa lent te apasa un aer poluat de zambete de chipuri frumoase de liniste cand razboiul e in plina desfasurare.
A cazut pe chipul tau frumos copila un bob mare de roua si te inspira sa cazi neclintita in iarba sa privesti in gol spre cer si ai o privire pierduta care clatina zborul lent si  obosit al pasarilor si incetineste vantul ce se sprijina printre ramurile  copacilor, saracii au imbatranit sub privirea fluturilor care  au inceput si ei sa cada zdrobiti de ticaitul ceasului care e intr’o continua plutire spre ceata culeasa in plicul amintirilor.
Cade incet leganata de vant  un gand bun cade in paradisul din gradina mea mare.Iese un agitat vant  si se ascunde in privire si vreau al simti dar fuge de mine .
                 Oare cand va inceta acest joc nenorocit  sa pot  si eu zambi !??
Doar zborul pasarilor mai poate  fi asa de meschin doar ceata de pe padurile inverzite fara pic de sentiment care doar soptesc facand un ecou insuportabil ce trece prin aripile gingase ale cocorilor cand vor inceta sa mai existe sau cel putin sa nu mai strabata firea mea agitata.
E asa frumos sa privesti pe geam printr’o oglinda sparta sa vezi cum ploaia  ucide iar alte  suflete de oameni prinsi intr’un razboi parca ar fi ultimul lor grai. Razboiul se patrunde in clipa si imi da motive de vinovatie si vreau sa pot si eu  a ma juca in nestiire sa pot  zbura in nemurire.
                       Se face rece... amintirile reinviu in propria mea fiinta si imi ofera momente de euforie «  vad un copil cu flori negre in mana ,vad ochii lui plini de gandire si iubire iar cand incep sa simt parca sunt zugrumata in crengile dese ale pomilor ce nu imi lasa atitudinea mea  de om sa  fiu in zbor ca pasarile libere ce mai alaltaieri se jucau in gradina.
Prinsa in momente ale trecutului voi deveni si eu alt copil pe pajistea moale ma  voi plimba iar cioburile desprinse din soare le  voi aduna  si voi juca un nou puzzle despre cum va  fi viata mea

miercuri, 20 iulie 2011

Lacrimi moarte sub o masca

             Hai sa iti arat cum scriu cu lacrimi , hai sa iti arat un copil in plina splendoare distruganduse.
    As vrea sa pot sa iti arat cat mai mult in adanc.
Un inger in durerea lui e un mar necopt putred lipsit de soare el moare.
Sunt atatea valuri duse de ganduri purtate prin suflet trairi si gesturi redate la fiecare  clipa a fiecarei trairi a pleoapelor ochilor ce  au o stralucire.
Cum ar  fi sa patrund in tine sa nu mai ies de frica ca  voi fi distrusa in lumea asta pustie putreda pe alocuri plina de plicuri ale urii.
     De ce  nu poti trai in tine  om mort ?
Te privesti cu o alta oglinda vezi masca urii tale si a  cunostintei ca maine nu va fi la fel si te gandesti care  este  destinul tau.
Inlocuiesc  cheia veche de la masca si uit ca o cheie ruginita in timp e o cheie ce  deschide  necunoscutul.
Vorbesc de un necunoscut care te trezeste in groaza si vrei sa iesi afara sa’ti dai seama ca  tu chiar esti vinovata.
Patrunzi ca o fantasma intr’o alta viata ,respira greu in acea lume minunata si cade de pe o treapta si incearca sa  aspire catre o viata iar prinsa in tine sti ca  vine timpul  ia o cutie arunca lucruri inutile.
Ma zbat in moarte pt ca  acolo e viata .A cazut in plina ei splendoare pe fata si sa scurs in paharul de pe masa.
Ai inceput sa ma  crezi ca viata mea e roz. Culori ce descriu un suflet, al tau suflet, al meu suflet e prins intr’o plasa a viselor o alta  mireasma si cu lanturi de  flori  care  se descriu pe fata.
   Uita copila si omoarati timpul in lacrimi si stoarcel pe fata iar inocentei tale dai gustul dureri iar  atunci vei fi cu adevarat  ADORATA.

duminică, 17 iulie 2011

A fost deajuns o clipa

Nu stiu cum sa incep sa iti spun lucruti banale despre o fata de 17 ani simpla si modesta retrasa nu ar fi absurd sa iti spun . sa iti spun lucruri care nu ma caracterizeaza ca beau fumez ma dezbrac doar sa fac cuiva pe plac nu nu sunt gen poate e mai bine sa incep cu « eu » un copil doar m’ai vazut .
Si incep sa adancesc in ceea ce ma priveste tu si eu subliniez ca cuvantul noi nu e existent imi pun intrbarea dc ? Si incepe povestea mea din sufletul meu nu ? doar asta vrei sa afli ce am in adanc . Un adanc ce nu poate fi privit din n’afara ma intreb oare cand vei patrunde in el ? doar atunci cand ochii mei se vor opri din ploaie atunci cand nu voi mai domni in tacerea mea .E greu cu increderea in cuvinte in oamenii increderea in mine insumi . Crd ca acum te intrebi ce tot vorbesc aici sa iti spun pe intelesul cuvintelor tale mie frica de propria mea persoana mie teama sa ranesc prin gesturi fapte gand un singur cuvant un singur pas spre tine nu ca sa fiu aproape de tine poate te ranesc . Si incep sa ma gandesc la trecut era iubire dar imi era dor sa privesc un chip sa ating un suflet prin cuvinte prin gesturi dar a venit ziua / aud vocea ta cnd ma suni te astept sti am inceput sa gandesc daca nu ii place cum arat ? e o intrebare corecta ar trebui sa ma gandesc ? merg cu pasi grabiti te vad nu mai stiu nimic tot pare absurd e vis baaa dar te vad nu nuj ce am in minte in suflet sunt goala ma tragi catre tine nu am reactie si inca crd ca e un vis nu mai gandesc si cand ma ia in brate simt , traiesc . Te intrebi daca e logic raceala cu care te’am tratat ,nu ? grija cum te simti tu e mai mare decat sa ma gandesc la tine tipic mie si asa pierd eu atunci cand iubesc .
Te vreau aproape dar te tin departe mie frica !? si atunci dc simt ca te iubesc , eu te iubesc pt ca acum te vreau mie dor sa ma iei in brate un gest simplu dar care ma face mai fericita cea mai fericita fata Rascolesc si ma pierd in camera simt parfumul tau peste tot simt parfumul pe hainele pe care le’am purtat si totusi mai crezi ca nu te iubesc ? te caut peste tot nu te gasesc te’am avut acum nu te am dc ? m’am blocat dc ?  m’am schimbat  totul era nou pt mine fapt ca erai langa mine ne tineam de mana totul era nou nu ai cum sa ma intelegi J . Cate am pe suflet ma tot intreb si multe pe care nu le exprim mereu am fost un copil tacut. Dar ce stiu, stiu ca am gresit stiu ca pot invata stiu ca pot a ma schimba dar tu ce sti ? eu vreau , tot ce vreau e sa am pe cineva cine sa ma inteleaga sa ma accepte asa cum sunt , ce sa mai vreau sunt fericita nuj daca pe deplin dar stiu ca sunt . Asteptati ca sa iti arat ca te iubesc ? eram agitata nu ma gandeam neaparat pt cateva clipe sa iti arat tot ce simt , poate eu m’am multumit doar cu cateva clipe cu tine cu gesturi infantile iar retagerea  din bratele tale nu e fapt ca nu te iubesc eu nu imi explic gestul !!! Te Iubesc mai mlt dct imi iubesc propria me a fiinta tin mult la tine nu vreau sa te pierd nu si tu nu mai suport
Gandeste’te la tot as vrea sa stiu si eu tu ce vrei , vei merge mai departe cu mine sau renunti ca sa devi doar un vis

vineri, 24 iunie 2011

Universul singuratati

Si moartea o gasesc in toate .
  Mori pt o zi sau pt cat iti este  dat.]
        Mori in iubire in muzica in amintiri in clipe mori pentru tine.
 In moarte auzi muzica in moarte iti auzi gandurile care bat in fiecare clipa cand  amintirile se tin lant.Te gandesti ca vrei sa mori oare tie mai bine!?
Atata adrenalina in moarte, ai luat drogul deja nu exista viata in moarte.
         E seara citesti in gand moartea si auzi  ritmul sau. E prea multa liniste in muzica mea.
Ritmul se aude tare adanceste in ea si ii tremura vocea iar  ea se zbate in moarte.
Vocea simte sunetele simte  ceva  diferit  , e  umed iar privirea ii straluceste in intuneric iar de cearceaf se  tine  cu o mana iar cu cealalta  tine o perina.
  Trupul se alungeste pe covor apoi ia forma se zbate in nemurire un suflet de copil.
 Ritmul melodiei o patrunde mai adanc , scapa lucrurile din mana iar ele  se indreapta  spre trup.
       Are  sufletul strans iar corpul e rece  dar  sunt prea multe lacrimi si iar o regasesc in moarte .!

Scrisoare Catre Tine

    Poate nu stiu cum sa iti spun ca  te iubesc ,te iubesc prin mine te iubesc cu privirea cu gandul cu tot  ce inseamna  viata.
     Si totusi lipseste ceva din mine din iubirea mea si nu vreau sa cer ajutor la gandurile tale .
    Cuvintele mi se infrumuseteaza prin formele cuvintelor tale ce se ridica in sufletul meu si da  forma zambetului meu.. De aici incepe povestea de iubire sau sa fiu  modesta de aici incepe « viata ».
     Hai sa iti spun despre timp sti acel  timp cand uitam de gandurile  mele  ce ma  duceau in moarte  uitam de prezenta mea ca simplu om pe pamant.
      Ma uitam in mine ca sa pot sa iti spun cu alte cuvinte cat de important esti si ca esti pt  mine  o poarta ce deschide vise , sperante si cel mai important deschide un suflet care patrunde si se uneste  cu  alt suflet al tau si se formeaza un androgin :x
     Imi pun sperante in destin ca pe mai tarziu sa nu zic ca nu am crezut in timp.
   Sa iti mai descriu chipul ? trupul ? poate ar fi necesar
Iar  daca voi face acest lucru m’ai lasa sa iti patrund in tacerea trupului , m’ai lasa !?
 Hai sa iti spun cum citesc in tine si fiecare clipa o tiparesc in mine. Incep sa iti scriu si nu obosesc  dar nu pot mai departe pt ca va trebui sa uit sa iubesc.
  Uite alte sentimente  dar nu pot sa ti le spun nu pot sa  ti le soptesc de la o asa distanta dar uite si azi Te Iubesc !!!
              Iar aici  pun cpunct si spun totul incepe  de la  ALBASTRU.

miercuri, 25 mai 2011

Cand gandurile nu iti dau pace

                        Sunt intr’o  continua plutire pe  marginea prapastiei, scapare  nu am.
M’am  inchis  in universul meu creat de propriul meu gand. E atata  zgomot in jur e atata  stralucire lispsita de culoare. E ciudat fapt ca  inca mai sper ca valurile  tulbure  ale  mintii mele se voi opri atunci cand voi inceta eu sa privesc in intensitatea  cuvintelor  celorlati. Pe  zi ce trece e  mai puternic vantul purtat  in abisul  sufletului  care se  aprinde la fiecare picatura de aer patrunsa in ea  plina de microbi ce  adancesc suferinta.
Poate nu sunt o ciudata  cum spun alti sunt un om normal cu calitati exuberante care nu ma  caracterizeaza ci  ma cladesc inuntru.
Crezand ca  e  simplu sa  aud sa privesc  sa miros am dat gresi la fiecare clipa  atunci cand  ceasul incepe sa ticaie si  se  opreste in propria  moarte  cand se aude un sunet larmant. E ruginit in clipa  cum sufletul unei  fete e patruns de ceata  si nu e  doar intuneric sau lumina e transparent culorile  nu il mai descriu. Te  uiti  in privirea  ta  prin proprile lacrimi si nu vezi lucruri  care sa te impresioneze vezi o privire  goala care  te  patrunde si ramai  incremenit te  asemeni unui pom ce  se inchina  in fata vantului trecandui prin ramuri si se  resping prin respect.
O alta  pagina scrisa  de o nemuritoare  in gandire  dar  destinul ei este  sa pretinda  ca gandul ei desprinde banale cuvinte ce nu te bucura nu te inalta ele  sunt cuvinte rupte din bucati ce  nu vor mai fi lipite. Adera la ceva  ce  un muritor nu  e capabil sa isi doreasca nici  macar  sa  nu ii treaca  prin gand.
In toate  povestile e  vorba  dsp un print  si o printesa  dsp intuneric  si lumina  dar  finalul e  mult mai  absurd  intodeauna se termina  cu  bine.
Povestea  mea  a  noastra  a  tuturor  trece  prin golul absurdului si face  din frumos  mai minunat face ca povestea  mea sa  fie doar  ganduri  pure. Puritatea  povestilor  mele  de viata nu  consta in inocenta  ,lumina si  bine consta  in faptul ca  am ramas infipta in radacina  nu ma  desprind  de amintiri sau de lucruri banale de  asta ma  simt  o fata oarecare  nu o fata  speciala.

sâmbătă, 21 mai 2011

Just a Soul


  Atatea ganduri si cuvinte intr'o minte bolnava si ma tot intreb de ce !?     
  
                     Nu am raspunsuri la intrebari care abia sunt desprinse in mintea mea. Si incep a ma descrie si incep prin ati spune ca fizic sunt ceea ce nu sunt altele imi ascund machiajul "black" de ochii privitoarelelor/privitorilor imi ascund privirea in speranta ca ochii mi se vor ascunde de privirea celor din jurul meu.
Si Nu nu e vorba ca sunt o frumoasa nici nu am fost sunt ceea ce sunt "un copil" .Si incep sa ma redescopar in lumea asta si incep sa spun ca toate se intampla din vina mea . Priviri de care mie sila atrag si cuvinte urate la adresa mea pe strada aud cand stau la colt de strada . Nu sunt si nu voi fi ca celalalte eu sunt o piatra aruncata in rau o frunza purtata in vant.
Imi place singuratatea si linistea nopti si cearceaful alb care e ud de lacrimi si plin de amintiri.
Si poate ca cuvintele nu ma pot descrie asa de bine cum ma cunosc eu pe mine .
DE fapt nici eu nu ma cunosc asa de bine .Am incercat sa caut linistea in adancul tau dar am gresit sau am patruns prea adanc ?
Nici eu nu mai stiu ce sunt si imi aduk aminte cum "o vad " intinsa pe jos de durere si suspina adanc in speranta ca va putea respira .
Si la miez de noapate luna e asa banala dar asa de tacuta si o emotioneaza gandurile sub forma de fum ce se ridica din "ea" si ii spun stai Dq la geam .
Adoarme chipul ei aflat intr'o betie si aude sunetul care patrunde incet sub miscari lente se uita crdea ca e "el".