Tacerea incepe din doi , doi am fost cand eram mici , doi au fost in povesti ,doi vom ramane impreuna.Am cunoscut un tip parca era poveste trucata.Aveam rol principal in mizeria asta care era arta si incercam din acest gunoi sa iti dau si tie rolul acela de care duceai dorul.
Chipul angelic se pierde in timpul piesei de teatru iti ofer placere te mint sau ma mint te chem sau te pierd de cate ori e nevoie sa ma intreb. Pe scena adulmec incet in piesa si inot simtinandu’ma foarte sus.Dau haotic din maini incerc sa te prind dar se aude un zgomot bate tare cat se poate de tare lovesc peste tot daram decorul tip nu mai vreau pe scena sunt dependenta sa fiu spectator sa imi misc fara sa stiu mainile sa bat sa rad sa zambesc si sa privesc scena ta.Am mers departe aruncam cu bucati din decor inspre toti aruncam cu o nemarginita ipocrizie.Si cand se uita dincolo de toate isi ia rolul in serios il ia de mana fara ca un minut sa mimeze un timp scurt il ia il trage in privire il trage spre ea il loveste de parca acum el face parte din decor apoi mainile se opresc fara explicatie si il mangaie in acest timp un timp scurt dar pt ea atat de lung si il priveste lung si acum devine tot .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu