miercuri, 3 august 2011

Am incercat sa iti spun


                                Sa oprit ticaitul ala  disperant.
        Mi’am acceptat locul in aceasta lume care nu doar distruge ea patrunde si ucide. Totul pare  frumos o familie fericita dar aceasta fericire pentru mine  e  chin.Si m’am pornit sa iti spun tot sa iti spun ca te iubesc dincolo de limite te iubesc  mai mult  dkt iti poti  tu imagina.
             2 ani=chin. Noptile in care stateam a ma gandi si pe langa  asta trupul care se infingea cu putere pe covor si in patul meu  tare incepeam a plange , in tot  acest timp fapt ca plangeam ma facea  fericita eram in euferie in lacrimile mele.Au fost chinuri groaznice , in mine  ducandu’se o lupta. Bateam a ma  duce in nebunie dar brusc ma opream.
Imi numaram zilele nenorocite si asteptam trecerea  timpului care aprofunda in mine si parca ma  tinea totusi pe loc fara motiv. Am incercat sa cunosc suflete  pure  asemenea ingerilor  dar am dat in adancituri pline de ura  si dezamagire care ma  ducea in fiecare  clipa mai jos pe o alta treapta .
         De aici incepe nebunia o boala auzita de toti si traita de mine.
In plina  ei maretie am inceput a ma uita in trecut si totul pare asa pierdut imi vad chipul in sclipire se distruge chipul inocent.
Se patrunde in linistea  nopti dar se pune in somn calauzita de un  vis nebun.
Doamne ce tare doare !! Oare  el aude  suspinul unui copil nebun
         Am incercat sa traiesc clipe in doi pe un leagan ea priveste si urla spre cer ca o muta.
Fiecare  anotimp iti priveste zambetul tau crud si te invata sa ma urci sa privesc peste  drum si sa distrug un zid imun.
          E asa  tarziu afara si trag ceata trecutului.Trec prin el ca o drogata si cer explicati pun intrebari iar corpul meu intra  in ritm.Am incercat sa trag in mine sa ma prabusesc stiind ca  lucrurile  bune  erau pe  departe  sa  se implineasca. Vezi un chip pictat.........
Atata liniste ma  asurzeste atatea lucruri frumoase mi se face  sila.Acum as distruge tot as darama fericirea voastra si asa poate voi putea si eu cladi bucati de fericire.
       As lua un pistol si cu respiratia mea lenta as incepe a fuma o tigara plina de droguri inutile le’as gusta cu alcool si as pune mana pe el si as omora zambetul vostru oameni corupti.
Atatea lucruri nenorocite despre tine  iubitule.Ti le arunc pe pagina si patez paginile cu culori private desprinse doar de imaginatia mea.Mi’am cioplit inima dupa  dorinta ta,inutil m’am patat cu mizeria ta omule de nimic.
         M’as ciopli in comportament dar tarziul timpului va bate clipa in care ma voi gandi si  voi lucra in mine.Am ajuns in disperata realitate in care timpul tace dar pt mine sta in depresie in care dragostea poate fi ura si doar o nebunie pura.O realitate in care apusul e inainte de rasarit in care tu ma iubesti dar oare e pe bune.Foi inutile despre ploi si furtuni.Se trage nebunia din chipul femeiesc si din trupul ars ramane bule de cenusa care pietrifica inima cioplita in fiecare  anotimp si pictata in ploi ce curg printre culori.
      Adorm iubitule si odata cu somnul meu vor dormi si ele ‘sentimentele’ dar nu le opresc la jumatate de drum le  duc in vis si zambesc pt ca acolo nu sti sa ma minti.
    Iubirea o cale necunoscuta inca dar simtita traita dar nici1data implinita

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu